Fiasco doctoral

Am vrut sa impartasesc cu voi urmatorul interviu luat prof. univ. dr. Marius Andruh despre situatia doctoratelor din Romania si care este pozitia dumnealui apropo de plagiat si alte scandaluri cu si despre doctori care au obtinut titlul la noi in tara.

L-am preluat pentru ca este o tema care, pe mine personal, ma doare. Imi permit sa cred ca nu sunt singura… si mi-ar placea foarte mult sa aud care este parerea voastra.

¨ Plagiatul, atentat la cultura nationala si amenintare pentru Romania – Interviu

de Camelia Badea

Cazurile numeroase de teze de doctorat plagiate, semnalate in mass-media, imping spre derizoriu actul de creatie stiintifica, prestigiul universitatilor romanesti fiind pus in pericol, atentioneaza academicianul Marius Andruh.

“Dincolo de faptul ca plagiatul este un furt, el trebuie interpretat si ca dispret pe care persoane cu mari responsabilitati il arata culturii poporului caruia ii apartin”, subliniaza acesta.

Intr-un interviu acordat Ziare.com, prof. dr. Marius Andruh, afirma ca asistam la un “atentat la cultura nationala” si ca exista riscul unei rasturnari a sistemului de valori in societate.

Marius Andruh este presedintele Sectiei de Stiinte chimice a Academiei Romane si profesor la Facultatea de Chimie a Universitatii Bucuresti. In luna mai, Universitatea Babes-Bolyai i-a decernat titlul Doctor Honoris Causa (foto), academicianul fiind considerat “cel mai performant chimist cercetator din Romania, prin tematica moderna abordata, calitatea si numarul lucrarilor publicitate si vizibilitatea internationala de care se bucura”.

Un nou scandal de plagiat zguduie opinia publica si clasa politica. Acuzatiile aduse vicepremierului Gabriel Oprea sunt numeroase si se refera nu numai la propria sa persoana, ci si la unii dintre doctoranzii sai. Cum comentati dvs. acest caz? Presedintele Comisiei de Etica din Universitatea Bucuresti a declarat ca vicepremierul a plagiat, fiind vorba despre o “culpa grava”.

Lucrurile sunt foarte grave, indiferent daca cei implicati sunt politicieni sau nu. Prestigiul scolii romanesti in ansamblu este afectat, increderea societatii in Scoala este zdruncinata. Lucrurile sunt si mai grave atunci cand raul si condamnabilul obicei al plagiatului este transmis de la conducator la doctoranzi.

Nici nu ma mir ca si doctoranzii lor fac la fel. Francezii spun “tel maitre tel valet”. Aceasta arata, in definitiv, lipsa de respect si de intelegere pentru modul in care se realizeaza o teza de doctorat, atat din partea conducatorului (mai ales!), cat si din partea doctorandului. As merge mai departe, observand ca o astfel de atitudine fata de ceea ce inseamna o teza de doctorat se traduce si prin dispretul aratat celor care isi iau rolul in serios, cu responsabilitate si pasiune. Impingerea spre derizoriu a actului de creatie stiintifica, cum se presupune a fi un doctorat, este extrem de periculoasa pentru un sistem de invatamant!

Numarul mare de teze plagiate, semnalat recent in presa, impune analiza urgenta, atenta si responsabila a sistemului de doctorat in Romania. Universitatile, scolile doctorale trebuie sa inteleaga faptul ca prestigiul le este pus in mare pericol in acest moment.

Privind in urma, la tot ce s-a intamplat, ce concluzii trageti legat de cazul de plagiat al lui Victor Ponta? A fost “lucratura politica”, asa cum sustine? S-a incheiat asa cum era normal sa se incheie? Ce impresie v-a facut ideea Guvernului de a adopta o ordonanta de urgenta pentru ca doritorii sa poata renunta la diploma de doctor fara a mai fi sanctionati, daca au fost prinsi ca au plagiat?

Lucrurile aici nu se mai privesc “politic”. Este vorba despre un caz in care persoana ocupa o functie importanta si care este implicata in dirijarea sortii invatamantului (si culturii) in tara noastra si se presupune ca are un respect pentru sistemul de invatamant pe care il are in grija. Prin asta lucrurile sunt grave, pe mine nu ma intereseaza ca este de la un partid sau de la un alt partid.

Si nu ma pot impiedica sa ma intreb: Cum poti sa apari la deschiderea anului scolar sau universitar dand sfaturi de buna purtare si de sarguinta elevilor si studentilor, atunci cand tu nu urmezi tocmai aceste sfaturi pe care le imprastii cu generozitate (si ipocrizie) altora? Cum mai poti intra intr-o scoala, universitatate sau in Academie? Cum poti da ochii cu propriii copii, atunci cand ii intrebi “Ce ati facut azi la scoala? Cum a fost la teza? Ti-ai facut temele constiincios?”

In ceea ce priveste ordonanta, a fost o idee ridicola.

De ce este plagiatul o “culpa grava”? Poate ca cei care plagiaza chiar nu inteleg, va rog sa le explicati.

Deoarece cultura intr-o tara este importanta. Cultura inseamna arta, inseamna stiinta, este imaginea unui popor, este modul in care un popor se manifesta in plan spiritual. Este identitatea unui popor.

Dincolo de faptul ca plagiatul este un furt, el trebuie interpretat si ca dispret pe care persoane cu mari responsabilitati il arata culturii poporului caruia ii apartin, sistemului de invatamant.

Lipsa de respect pentru munca intelectuala, impingerea ei in derizoriu se vad si in usurinta prin care se accepta drept “lucrari stiintifice” ceea ce “elaboreaza” detinutii in inchisori pentru a-si reduce pedeapsa.

Ce s-ar fi intamplat in alte tari, daca in presa ar fi aparut asemenea dezvaluiri si probe concludente? De ce nu reactioneaza vehement comunitatea academica din Romania? De ce nu reactioneaza societatea romaneasca in ansamblu?

Se stie foarte bine, gratie presei, ce s-a intamplat in alte tari. In Germania, in Ungaria cei acuzati au demisionat.

De ce nu reactioneaza vehement comunitatea academica? Dar a reactionat saraca, insa nu a bagat-o nimeni in seama. S-a scris enorm. Au fost luari de pozitii atat din partea universitatii noastre, care era direct implicata si trebuia sa isi apere prestigiul, cat si din partea altor universitati. Universitatea din Bucuresti a reactionat prompt si cu verticalitate ori de cate ori s-a pus problema incalcarii deontologiei profesionale. A reactionat ferm si la ordonanta de urgenta mentionata anterior si la toate cazurile de plagiat.

Cat despre societate, nu stiu cat percepe marea masa de votanti plagiatul ca pe un furt asemanator celui traditional – a fura bani, a fura o gaina etc.

Conteaza si faptul ca inclusiv la scoala se copiaza?

Bineinteles. Am si auzit acest punct de vedere exprimat clar: “Da’ ce, e singurul care a copiat?”.

Este o mentalitate de acum.

Daca cei plagiati isi dau acordul ca lucrarile lor sa fie copiate (pentru bani sau alte avantaje), atunci e in regula?

Nu. In cazul plagiatului trecem dincolo de nivelul hotiei clasice pentru ca intram sub incidenta deontologiei profesionale (habar nu am cum am putea interpreta: iti dau voie sa imi furi gainile, mai esti atunci hot?).

Tu nu poti sa formezi specialisti si caractere atata vreme cat nu stimulezi creativitatea, si originalitatea, si munca serioasa. Cel care isi da acordul pentru asa ceva este la randul sau vinovat. El nu are respect nici pentru munca sa, nici pentru a altora.

Si ministrul Economiei a fost acuzat recent de plagiat, dar sunt multi altii. De ce ravnesc atatia politicieni la o diploma de doctor, la ce le foloseste?

Nu stiu! Nu stiu, ar trebui intrebati… Cred ca ei inteleg prost ce “le-ar da bine” la un CV. Dorinta de a se impopotona cu titluri si zorzoane? La ce bun? Eu cred ca in CV-ul unui politician ar fi mai util sa vedem ce a facut bine pentru ceilalti, pentru o comunitate sau pentru o institutie. Asta este cu mult, mult mai important decat diploma de doctor.

Eu as prefera sa votez un politician energic, care este ferm, integru, care are idei, care face ceva pentru comunitate. Faptul ca are un titlu de doctor pe mine ma lasa rece. Mai ales ca ajungi sa te intrebi, tot mai des, cum au fost obtinute, din pacate si de multe ori, astfel de titluri…

Exista si avantaje materiale? Sporuri de 15%?

Nu stiu daca (mai) exista, dar cat poate sa insemne un spor de 15%? Nu e vorba despre asta. Eu cred ca este goana dupa titluri, cum am spus si mai inainte.

Stim cu totii ca exista o piata a lucrarilor de licenta, de doctorat. Exista institutii care ar trebui sa se autosesizeze si cei vinovati de furt intelectual sa plateasca?

Cand isi dau seama, institutiile intervin, adica universitatea, daca este de buna credinta. Si mai exista universitati care isi apara prestigiul. Spun ‘mai’ pentru ca sunt si din celelalte, in care vanzarea de lucrari de licenta sau de master este considerata un lucru normal (vedeti scandalurile recente, discutate pe larg in presa).

Pe acestea din urma cine ar trebui sa le sanctioneze?

ARACIS, CNATDCU. Trebuie organizate comisii care sa priveasca cu toata responsabilitatea si detasarea de o universitate sau alta soarta invatamantului si a culturii romanesti. Cand te afli intr-o astfel de comisie, trebuie sa te gandesti ca ai pe mana prestigiul invatamantului unei tari (al tarii tale!), calitatea specialistilor care se formeaza si de care depinde viitorul.

Comisia de Etica a Universitatii Bucuresti a cerut modificarea legii, astfel incat verdictele pentru demnitari sa nu mai fie date de un organism aflat in subordinea Ministerului Educatiei, ci de universitatea de la care au primit diploma. Ce sanse dati acestui demers? Printre cei care ar trebui sa schimbe legea sunt si cei acuzati de plagiat.

In alte tari (probabil in majoritatea tarilor), titlul de doctor este acordat de universitate, nu mai exista o instanta superioara (ca la noi, CNATDCU). Tot universitatea iti retrage diploma/titlul, daca este cazul. Asta se si vrea la noi acum, din cate am auzit, si asa trebuie sa fie. Din pacate, nu este inca momentul.

In legatura cu acest subiect, m-am intrebat, in urma cu cativa ani, de ce trebuie ca tezele de doctorat sa fie reanalizate, atata vreme cat o comisie de specialisti (presedinte, conducator stiintific, trei referenti) a facut acest lucru si si-a comunicat verdictul in sedinta publica de sustinere? De ce sa mai vina alta comisie peste acestia? Raspunsul la intrebarea de mai sus l-am gasit formulat in intelepciunea populara: “Frica pazeste pepenii”.

Exista pericolul ca un conducator mediocru, sau pentru o teza mediocra, sa propuna o comisie asemenea lui sau tezei: mediocra. Aceasta temere s-a confirmat de multe ori. Teama fata de instanta superioara inca functioneaza (cu conditia ca ea, instanta superioara, CNADTCU, sa fie formata din specialisti cu calitati stiintifice si morale ireprosabile!). O scoala doctorala serioasa si exigenta isi alege cu multa grija membrii comisiilor. Din pacate, in tara noastra, unde sistemul de invatamant nu este pe deplin sanatos, verificarea tezelor de doctorat de catre CNADTCU este inca necesara.

In orice caz, analiza suspiciunilor de plagiat trebuie facuta la nivelul aceleeasi comisii pentru toata lumea. De ce pentru demnitari trebuie o alta comisie? Gainile furate de un politician sunt mai grase decat cele furate de un om de rand, trebuie cantare diferite? Este doctoratul unui politician mai altfel decat celelalte? Am incercat sa gasesc o explicatie si nu am reusit…

Sunteti de acord cu ideea ca ceea ce se intampla in Educatie poate fi inscris, fara sa dramatizam, in categoria “atentat la siguranta nationala”?

Este atentat la cultura nationala si la imaginea culturii unei tari. Daca ne gandim ca cei mai multi dintre specialistii nostri sunt formati in universitati romanesti si daca multi dintre acesti “specialisti” sunt hoti, asta reprezinta o amenintare pentru sanatatea societatii si a invatamantului nostru. Tinerii isi pierd increderea in posibilitatea de a-si construi o cariera prin mijloace firesti, oneste, sistemul de valori este rasturnat in mod periculos.

In urma cu 5 ani presa remarca faptul ca Romania avea 5 academii paralele, dar nicio universitate in top 500 la nivel international. De ce nu avem nicio universitate in top 500?

Nu avem, pentru ca nu indeplinim criteriile. Dar mai important in acest moment este ca sunt cateva universitati din tara, inclusiv Universitatea din Bucuresti, care si-au inteles menirea, si-au luat soarta in maini si se lupta cu toate puterile, cu ambitie constructiva, sa intre in aceste topuri. Se incurajeaza si sprijina cercetarea stiintifica de calitate, pentru ca acesta este unul din cele mai importunate criterii.

Cu toate greutatile, mai mari sau mai mici, bugetele de cercetare au fost confortabile pana acum trei ani si comparabile cu tot ce se intampla in Europa, nu stam chiar atat de rau… Exista multe laboratoare excelent echipate, ma refer la chimie, unde cunosc bine situatia, in care lucrurile au progresat impresionant. Se publica in jurnale importante, cot la cot cu alti colegi din universitati socotite mai presigioase decat ale noastre, macar pentru ca sunt in topurile in care noi nu suntem. Se publica din ce in ce mai mult si, mai ales, din ce in ce mai bine.

O renastere a cercetarii in tara noastra are loc. Ca suntem nemultumiti de una sau de alta, e adevarat, dar nu putem sa traim numai carcotind si suferind, pentru ca atunci iti blochezi creativitatea si dragul de a face ceva.

Sunteti coordonatorul lotului olimpic de chimie, cu care si anul acesta ati obtinut rezultate foarte bune. Ce ii sfatuiti pe copii? Sa plece peste hotare? Sa ramana aici?

Eu nu ii sfatuiesc nici sa plece, nici sa ramana. Avem insa mare nevoie de ei… Daca i-as sfatui sa plece, as face-o in detrimentul invatamantului romanesc. Sa ii indemn sa ramana? Nu este dreptul meu. Este, insa, dreptul lor sa isi aleaga ce drum cred ca este mai bun. Eu mi-am petrecut tineretea in timpul regimului comunist, cand nu aveam voie sa plecam. Nu am dreptul sa le spun lor “Nu plecati!”. Ii las sa aleaga. Si cativa au ales sa isi continue studiile in tara, urmate de stagii necesare in strainatate. Unii au deja cariere stralucite in universitati romanesti.

Stiti cine are responsabilitatea sa ii convinga sa ramana aici? Universitatile. In sensul ca trebuie sa fie atat de bune si sa le ofere conditii comparabile cu cele din alte universitati, incat sa ii determine sa ramana. Daca universitatile nu sunt in stare sa le ofere conditii de cercetare, vor pleca (tinerii viseaza sa cerceteze lucruri importante, ceea ce este absolut normal). Cercetarile mediocre si de rutina nu fac bunul renume al universitatii. Cursurile se pot face bine cam in orice universitate.

Societatea romaneasca trebuie sa ofere ceea ce tinerii isi doresc. Sa nu uite insa tinerii, parafrazandu-l pe John Kennedy, ca si societatea asteapta de la ei mult!¨

Sursa


 

Probabil ca ati aflat citind farmacist.info ca si noi ne straduim sa aducem o mica contributie stiintei si lucram (din greu) pentru un doctorat in stiinte medicale. Vom continua sa va vorbim despre aventurile noastre in rubrica Doctorat.

Farmacistii

This MailChimp shortcode is now deprecated. Please insert the new shortcode to display this form.

One thought on “Fiasco doctoral

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *