Complicațiile care pot aparea in timpul sarcinii

Complicațiile din timpul sarcinii

Acesta este ultimul din seria de articole care evidențiază aspecte importante din timpul sarcinii. Complicațiile pot să apară în timpul sarcinii, însă, vestea bună este că monitorizarea și abordarea corectă a acestora conduc la o poveste fericită.

În timpul sarcinii apar schimbări fiziologice în organism, așa cum deja am relatat în articolul acesta. Aceste schimbări pot precipita, însă, o serie de complicații, care, netratate, pot fi defavorabile pentru mamă și/sau pentru făt. Este esențial ca mama să meargă la controale regulate în timpul sarcinii, pentru ca eventualele complicații să fie determinate în stadiu incipient pentru un management optim al acestora și pentru a reduce morbiditatea și mortalitatea.

Hiperemeza (greața și vărsăturile) apare de obicei în primul trimestru de sarcină și tinde să înceteze până în săptămâna 20 de sarcină, dar poate continua și după această săptămână. 70% dintre femeile însărcinate sunt afectate de hiperemeză (1% dintre acestea suferă de hyperemesis gravidarum, ce se referă la cazuri severe de greață și vărsături, care pot duce la deshidratare, pierdere în greutate, sau ketonurie, care deseori necesită spitalizare). Etiologia hiperemezei nu este în totalitate descoperită, dar se consideră că reprezintă rezultatul a mai mulți factori: fiziologici (nivelul crescut al gonadotropinei corionice umane, hipertiroidism tranzitoriu), psihologici și sociali.

În general, femeile cele mai predispuse la greață și vomă, în timpul sarcinii, sunt:

  • tinere
  • primipare
  • nefumătoare
  • din medii defavorizate socio-economic.

Atunci când simptomele persistă mult timp, trebuie ca diagnosticul de infecție (de ex. urinară) sau de patologie ginecologică (de ex. chist ovarian) să fie excluse.

Abordarea hiperemezei este de preferat să fie nefarmacologică:

  • gustări puține, luate la intervale mici de timp
  • evitarea mâncărurilor condimentate și a cafeinei
  • evitarea oboselii și asigurarea faptului că femeia însărcinată are sprijin emoțional adecvat
  • utilizarea brățărilor pentru presopunctură
  • consumarea rădăcinei de ghimbir.

În cazuri mai grave se optează pentru tratamentul farmacologic, constând în utilizarea unui medicament din clasa antihistaminicelor (de primă alegere). Deși studiile arată că aceste medicamente nu cauzează malformații congenitale, este bine să prevenim utilizarea acestora, întrucât niciun medicament nu este 100% sigur atunci când este administrat în timpul sarcinii. Vă aminiți?

Refluxul acid afectează 80% dintre femeile însărcinate. Pentru a evita apariția acestuia, NU se recomandă:

  • mâncărurile condimentate sau cu conținut ridicat de grăsime
  • porții de mărime mare
  • îmbrăcămintea strâmtă pe corp
  • fumatul

Dacă tratamentul farmacologic este necesar, se pot utiliza medicamente din clasa antiacidelor – de elecție, cu mențiunea că acestea pot duce la constipație (cele pe bază de aluminiu) sau diaree (cele pe bază de magneziu). De asemenea, cu avizul medicului, se poate recurge la antihistaminice H2 sau inhibitori de pompă de protoni, când efectul antiacidelor nu este suficient.

Anemia feriprivă (deficitul de fier) apare din cauza numărului crescut de celule roșii circulante. De asemenea, în timpul sarcinii, este nevoie de un aport crescut de acid folic și vitamina B12. Femeile însărcinate trebuie să își asigure o dietă bogată în vitamine și fier și, atunci când este necesar (mai ales în cazul persoanelor vegetariene), să crească aportul cu ajutorul suplimentelor nutritive.

Carența de acid folic este asociată cu un risc crescut de defect de tub neural la făt, în special spina bifida, de aceea tuturor femeilor însărcinate li se recomandă aportul de acid folic zilnic dinainte de concepție până la sfârșitul primului trimestru de sarcină. Pentru femeile care necesită medicație anticonvulsivantă, se recomandă o doză crescută de acid folic.

Hipertensiunea și pre-eclampsia rămân principalele cauze ale mortalității perinatale și ale morbidității la nivel nivel global. În mod normal, în prima perioadă a sarcinii tensiunea arterială scade, apoi crește succesiv până la valoarea de dinainte de sarcină. Totuși, există o tendință de creștere a tensiunii peste valoarea normală.

Hipertensiunea indusă de sarcină constituie atingerea unei valori a tensiunii arteriale peste 140/90 mmHg, lucru care se poate întâmpla după săptămâna 20 de gestație. La naștere valorile tensiunii revin la normal. La 10% dintre femeile însărcinate apare această complicație. De asemenea, la 2-8% dintre gravidele din lumea întreagă apare pre-eclampsia, definită ca hipertensiune asociată cu proteinurie indusă de sarcină. În cazuri severe se ajunge la convulsii sau eclampsie. De aceea, se recomandă atât măsurarea tensiunii arteriale a femeii însărcinate la fiecare control de rutină din timpul sarcinii, cât și analiza urinii pentru proteine, în cazul în care tensiunea depășește valorile de 140/90 mmHg.

Se consideră pre-eclampsia apare cu precădere la femeile:

  • cu hipertensiune indusă de o sarcină anterioară
  • cu boală renală cronică
  • cu boli autoimune (de ex. lupus eritematos sistemic)
  • cu diabet zaharat de tip 1 sau 2
  • cu hipertensiune cronică
  • la prima sarcină, femeile peste 40 de ani, sarcina anterioară este la mai mult de 10 ani diferență, indicele de masă corporală mai mare de 35 kg/m2, istoric familial de pre-eclampsie, sarcină multiplă

Pentru ținerea sub control a hipertensiunii, medicamentele din clasa inhibitorilor enzimei de conversie ai angiotensinei (IECA) sau din clasa sartanilor sunt de evitat, întrucât aceștia induc reducerea lichidului amniotic și, teoretic, afectează funcția renală a nou născutului. Tratamentul poate include medicamente din clasa betablocantelor, blocanților canalelor de calciu, sau din clasa antiadrenergicelor cu acțiune centrală. Desigur, această decizie o ia medicul, cu informarea pacientei înainte de instituirea terapiei medicamentoase. Pacienta necesită monitorizarea tensiunii arteriale postpartum.

Diabetul gestațional, despre care am vorbit mai pe larg în acest articol, are o incidență din ce în ce mai crescută în rândul femeilor însărcinate (5%), această afecțiune crescând proporțional cu numărul persoanelor obeze. Diabetul gestațional este definit ca glicemia crescută indusă de sarcină, care, cel mai adesea, revine la valorile normale după naștere. Cu toate astea, hiperglicemia poate persista și după naștere sau poate să revină la valorile mărite la o sarcină viitoare. Este recomandat testul urinii femeii însărcinate la controalele antenatale, în special la femeile cu risc crescut de a dezvolta diabet gestațuional:

  • vârsta>35 de ani
  • IMC>30 kg/m2
  • cele cu sindromul ovarului polichistic
  • sedentare
  • fumătoare

Diabetul gestațional netratat (prin dietă și stil de viață sănătos, și, când e cazul, tratament farmacologic) duce la alte complicații: creștere exagerată a fătului, naștere prin cezariană, pre-eclampsie, naștere prematură, hipoglicemie a noului născut. Mama trebuie monitorizată și postpartum.

Tromboembolismul venos poate apărea în timpul sarcinii din cauza homeostaziei modificate și a volumului sanguin crescut. Deși rar, tromboembolisumul venos din timpul sarcinii este cauza numărul unu a mortalității materne în țările dezvoltate; riscul crește dacă există și alți factori favorizanți:

  • tulburări de coagulare
  • obezitate
  • istoric familial de tromboembolism venos
  • fumat
  • vârsta mamei>35 de ani
  • sedentarism
  • vene varicoase
  • hiperemeză
  • comorbidități (infecții severe, cancer, insuficiență cardiacă, etc.)
  • hemoragie excesivă post-partum
  • sindromul de hiperstimulare ovariană
  • trombofilie
  • naștere prin cezariană
  • paritate ≥ 3
  • pre-eclampsie

Dacă femeia însărcinată prezintă risc crescut de tromboembolism venos, este recomandată profilaxia inițiată cu o heparină cu greutate moleculară mică (dacă nu există contraindicații în acest sens) și, cel mai adesea, profilaxia este continuată și post-partum- administrarea heparinelor fiind considerată sigură atât în timpul sarcinii, cât și în timpul alăptării, perioada terapiei profilactice depinzând de gradul de risc al fiecărei femei.

Colestaza obstetrică are o incidență de 0,7% în întreaga lume, variind în funcție de rasă, factori genetici și de mediu. Pacienta prezintă prurit (mâncărimi), în absența unui eritem (roșeață) sau altei cauze și, atunci când se fac investigații, se observă valori crescute pentru analizele specifice ficatului. După excluderea oricărei alte cauze posibile a pruritului, se monitorizează atent funția hepatică pentru a evita nașterea prematură sau decesul fătului înainte de naștere.

Se recomandă un tratemnt care înlocuiește sărurile biliare și crește rata clearance-ului acestora. Pentru a calma mâncărimile, pot fi prescrise medicamente din clasa antihistaminicelor care pot ajuta și prin efectul lor sedativ, pacienta putându-se odihni corespunzător. Colestaza afectează absorbția vitaminei K și poate duce la valori crescute ale INRului pacientei. De aceea, se recomandă suplimente cu vitamina K.


Acestea fiind scrise, încheiem seria articolelor legate de schimbări, administrarea medicamentelor și complicații din timpul sarcinii. Pentru a avea o oarecare siguranță legată de ceea ce se întâmplă cu organismul nostru, este ideal să avem o viață echilibrată și un stil de viață sănătos, cu atât mai mult cu cât de noi depinde și calitatea vieții unei ființe inocente.


Bibliografie

http://www.pharmaceutical-journal.com/learning/cpd-article/pregnancy-use-of-medicines-in-managing-complications/20068831.cpdarticle


 

This MailChimp shortcode is now deprecated. Please insert the new shortcode to display this form.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *