Farmacist post-comunist

Urmatorul nostru articol este, de fapt, primul colaborare internationala a farmacist.info. Subiectul dezbate ce inseamna sa fii un profesionist in domeniul sanatatii (farmacist) in Romania post-comunista. Articolul original a fost scris pentru blogul unui coleg farmacist din Scotia, Johnathan Laird. Puteti citi blogul sau aici. Si puteti citi articolul original, in engleza, aici.

Pentru toti colegii din Romania si din lume: fiti schimbarea pe care o doriti lumii!

 Pentru a începe povestea mea, e important să înțelegem contextul a României post-comuniste și al românilor post-comunisti.
Romania nu este o țară bogată! Daca vorbim de Produs Intern Brut stam binisor, dar nu ne putem compara cu tarile din Europa Occidentala, Japonia, etc. Aceasta este una dintre descrierile de top care le tara noastra le va primi de la majoritatea românilor. Și e adevărat! Dureros de adevarat! A fi bogat nu este o virtute pe care o dobandesti la nastere (cel putin nu pentru majoritatea) ci e ceva pentru care lucrezi. Sa fii subestimat si subapreciat este ceva normal pentru un Roman, in tara si in straintate. Nu exista discriminare din partea restului lumii pentru ca ne discrimiman pe noi insine inaintea lor. Scopul acestui articol nu este sa dezbatem de ce este greu pentru români aici sau în altă parte, care este cauza si consecinta sărăciei noastre și cum putem repara asta. Altceva vreau sa subliniez aici. Cu toate acestea, Romanii reusesc! Dupa 50 + ani de comunism, lupte politice, razboaie, lipsa banilor si greutati, reusim sa fim puternici! In Romania si in afara! Doar ca in Romania se vede mai greu, e mai tulbure apa, e mai dificil de vazut rodul muncii, dar acesta exista. In domeniul meu, colegii medici, farmaciști și asistenti medicali – oameni cu un set de abilitati specifice, sunt printre cei mai cautati in Franta, Anglia, Germania. De ce? Cuvântul este ambiție! Dar vom ajunge la asta mai incolo…

Romanul: calm, docil si ambitios

Este dificil sa caracterizezi populația României (19 de milioane de persoane) in doar câteva cuvinte. Voi face totusi o incercare timida: pentru mine, Romanul este calm, docil si ambitios. Cu adevărat, trăsături altruiste pe care le vedeți rar în aceste zile in lume. Faptul că ne-a fost mereu greu (financiar și de altă natură) ne ajuta sa ii intelegem pe altii. Romanii sunt intelegatori! Chiar si atunci cand nu par intelegatori, in mintea lor, desi uneori nu se vede asta, se gandesc la asta. 

O societate fara o clasa de mijloc este o societate care sufera!

Soția mea și cu mine suntem farmacisti. Ne-am născut în cea mai săracă regiune din România (Moldova), în care unele familii trăiesc din alocația scolara a copiilor (cateva zeci-sute de lei/luna). Acesta nu a fost cazul pentru noi. Familiile noastre ne-au oferit tot ceea ce am avut nevoie: educație, valori și posibilități. Noi reprezentăm clasa de mijloc a României, o clasă care nu a existat în perioada comunistă (1945-1989), o clasa care încearcă sa se afirme, sa creasca. O societate fără o clasă de mijloc este o societate care suferă! România a suferit zeci de ani, a venit timpul sa inchidem ranile!

Comunism!

Un cuvânt pe care majoritatea oamenilor din tarile occidentale il folosesc cand vor sa descrie un fel de ciumă care a bântuit partea de est a lumii. Pentru multi locuitori ale acelor tari estice, este o amintire melancolica a unor “vremuri de aur” in care toata lumea avea de lucru si toata lumea era egala (la haine, port, sexualitate, politic si intelectual). Deși aveam 2 ani la momentul Revoluției, pot spune ca ma bucur ca nu am prins acele vremuri. In primul rand pentru ca nu as fi avut vreodata oportunitatea sa scriu acest articol, sa vad lumea, sa spun aproape tot ce gandesc (exista totusi o limita 🙂 si sa fiu aici, acum. Comunismul a fost si este un exces, nu numai pentru că se creează găuri în societate, dar mai ales pentru că a creat mentalitati gresite. 26 de ani mai târziu, aceste mentalitati sunt încă inflorite în viețile noastre. Mentalitati care ne blocheaza, ne ingreuneaza evolutia si ne fac viata dificila.

5 ani au zburat

De ce am ales sa fiu farmacist? Din aceleasi motive pentru care cineva din Canada, Franța, China sau Tunisia alege sa fie farmacist: este o profesie buna, diversa, curata si poti castiga bani din ea (asta a fost discutia cu parintii mei acum 10 ani cand ne-am decis :). Facultatea de farmacie nu e una usoara, așa cum cred că știți deja, sau cel puțin ati auzit. O mulțime de cursuri si lucrari practice, 90% obligatorii, 30-35 ore / saptamana, fara prea multa flexibilitate atunci când vine vorba de seriozitate (sau de lipsa ei). 5 ani au zburat! Apoi, farmaciști cu diploma. Am câteva povești despre viața universitară, dar le pastram pentru data viitoare 🙂
Nu m-am gandit prea bine la ce o sa fac dupa ce voi termina. Nu am avut un “master plan” despre cucerirea lumii si punerea steagului pe cladirea Parlamentului European (cel puțin nu atunci). Asadar, după absolvire am început să lucrez într-o frumosa farmacie comunitara într-unul din “vechile” cartiere din Cluj-Napoca (în orașul în care am terminat studiile). A fost atât de frumos !!!
Pentru a înțelege cultura din România înseamnă sa înțelegi ca religia este foarte importanta pentru Romani. A fi medicul sau farmacistul cartierului este aproape la fel de important cu a fi preotul. In vest de multa vreme nu mai exista comparatie intre aceste profesii. Romanii sunt foarte religiosi! Pentru a înțelege cat de religiosi va dau un exemplu: am avut o pacienta (o femeie în vârstă) care venea la farmacie din când în când (la fiecare 2-3 luni) pentru a-si ridica medicamentele de pe retata (probleme cardiovasculare, etc.) și în fiecare zi să-mi dea pâine sfiintita de la Biserica de pe stradă. Mereu i-am mulțumit si ii zambeam dar niciodata nu m-a intrebat dacă eu cred în ceva, dacă eu sunt botezat sau nu, dacă am nevoie de pâine sau nu. Era felul ei de a spune “Am încredere în tine! Te rog, nu mă lăsa la greu! “. Pentru ea si pentru milioane de Romani, noi suntem sprijinul si sursa de liniste. La sfarsit, cand am decis sa nu mai lucrez in farmacie, mi-a cerut numărul de telefon, m-a sunat cateva luni mai tarziu, am stiut cine este. A fi farmacist este o profesie stiintifica practicata de profesionisti cu abilitati umane!
A fost atât de frumos sa lucrez la Mercur. Sa dau sfaturi pacientilor, sa povestesc cu ei de sănătate și familie, sa le explic mecanisme complicate de acțiune ale moleculelor medicamentoase într-un mod cat mai ușor. Am avut senzația că scopul meu acolo a fost sa ajut oamenii, sa ii ascult, sa ii inteleg. Cand tratam un pacient, ma tratam pe mine.
Am avut tot felul de pacienti. Pacienți care știau mai multe, pacienții care stiau mai putine, ipohondri, scepticii, nervosi, credincioși, atei, tot spectrul. A fost un an frumos, chiar dacă multi dintre pacientii nostri cred că farmaciștii sunt vanzatori cu diplomă. Si a fi vanzator este o meserie si trebuie respectata! Îmi amintesc un moment in care un pacient simpatic i-a spus nepoatei sale “asculta de domnul vanzator, el ne va vinde medicamente bune”. I-am zâmbit. Ar fi trebuit sa ii spun: “Domnule, eu sunt un farmacist, am ani de studii universitare, sunt pregatit profesional.” Dar, m-am uitat la el și am realizat că nu ar înțelege si i-am spus să ia pastilele asa si se va face bine, i-am urat o zi buna si i-am zambit. Si a plecat bucuros, linistit! Ca profesionist in domeniul sănătati trebuie mereu sa evaluezi situatia in care te regasesti și sa modifici mesajele pe care le transmiti pentru a avea impactul maxim. Chiar dacă aceasta înseamnă sa iti înghiți mândria din când în când. Ca un farmacist român, eu sunt calm, docil si intelegator pentru că am de tratat oamenii calmi, docili si intelegatori!

Fara puterea de decizie, farmacistul este doar un robot de deschis sertarele

Viata era linistita la CrisFarm Mercur, numele farmaciei unde am lucrat. Numele a fost inspirat de vechea piața de fructe și legume construita in comunism în apropiere si denumita dupa Mercur, zeul roman al Comerțului. Suntem simboliști, noi romanii :).  Șeful meu, un farmacist pe care il admir ca profesionist si ca om, ne-a lăsat mereu sa luam propriile decizii cu privire la modul in care discutam cu pacientul și cum tratam problemele. Ceea ce este absolut normal! Fara puterea de decizie, farmacistul este doar un robot de deschis sertarele! El a avut încredere deplină în noi si în calitatea noastra de profesioniști. Din punct de vedere comercial nu a existat nici o presiune. Acest lucru nu este cazul în 90% din farmaciile din România!
Astăzi, cu domnia absolută a lanturile de farmacii, 80-90% din farmaciile din tara trebuie sa se comercializeze la greu, sa vanda la marjă și sa lucreze pe tinte de vanzari. 80-90% din farmacistii din România trebuie sa-si vanda pielea pe bani putini și sa-si îndeplineasca obiectivele de comercializare în loc să se ingrijeasca de pacienti și de nevoile lor. De ce? Pentru ca noi, farmacistii, am permis sa se ajunga aic! Pentru ca, acum 10-15 ani, când 80-90% din farmaciile din România erau deținute de către farmaciști nu am stiut sa fim uniti si sa tinem piept! Pentru că am fost calmi, docile si delasatori de aceasta data, pentru că am lăsa să se ajunga atat de departe fără să spunem este de ajuns, este profesia noastra.

Mai este farmacia o profesie liberala?

Acum, peisajul este diferit. Targetul este mai presus decat calitatea si marjele sunt mai importante decat tratarea oamenilor. Ne-am vândut sufletul diavolului, cum ar spune pacienta mea, si acum ne plangem ca e cald. Vă puteți imagina, în lumea în care trăim astăzi, ca noi avem calitateade farmacisti si profesionisti liberali, cu autonomie deplină și completă in ceea ce privește deciziile noastre profesionale? Mai este farmacia o profesie liberala? Avem autonomie decizionala? Avem un cuvant de spus in tratarea pacientilor? Traim intr-o utopie crezand asta in continuare si repetandu-ne asta. Ca la scoala, acum cativa cand ne uitam pe harta geo-politica a lumii in care Yugoslavia inca exista si peste Rusia scria mare URSS. Eu am avut aceasta harta si la 15 ani dupa caderea cortinei de fier. Trebuie inlocuita harta, e depasita…

Suntem fericiți cu situația? Nici gand! Dacă întrebați farmaciștii care lucrează în aceste farmacii, ei ar răspunde sincer ca urasc ceea ce fac. Au invatat 5 ani medicamente si substante si, in loc sa trateze pacienti, trateaza bilantul lunar si fisele de planning a rafturilor. Urasc ca nu au de ales si ca trebuie sa lucreze in lanturi. Atunci, eu va intreb: unde este ambitia noastra? Nu avem o minima viziune si un minim altruism sa ne unim si sa schimbam ceva? Toate acestea se pierd pe drum, când îți dai seama că nu mai esti in controlul propriului destin, că ești o unealta care urmează să fie utilizata de către alte persoane pentru ca tu si altii dinaintea ta nu au pus piciorul in prag!

Ca farmacist, în România de azi, în 80-90% din cazuri suntem folositi drept dispozitive de vânzare, o mașină ce distribuie medicamente automat. Nu mă înțelegeți greșit, nu blamez ca trebuie sa facem asta! Blamez ca nu facem ceva sa schimbam asta! Scuza ca situatia asta nu e generata de noi nu tine. Ca partidele care vin la guvernare si se scuza ca e rau pentru ca cei dinainte au lasat vraiste. Nu este o scuza! Trăim într-o dulce stare de nepasare, de lasa-ma sa traiesc si te las sa traiesti si tu. Acest statut se va schimba în curând! De ce? Pentru că a durat destul!

Deci, cum te simți să lucrezi ca farmacist în România post-comunistă?

Din punct de vedere personal: Satisfacut! Nu din cauza salariului, nu din cauza beneficiilor sau a mediului de lucru. Pentru ca, lasand la o parte toate caracteristicile materialiste ale unei profesii, chiar dacă lucrați într-un mediu stresant unde trebuie sa iti vinzi meseria pe cativa banuti, există o mulțime de farmaciști în România care lucrează în farmacii pentru a ajuta oamenii.

Ca farmacist post-comunist român, vreau mai mult și nu ma voi opri pana cand nu voi obține ceea ce vreau si ceea ce am nevoie! Aceasta este calea pentru mine, pentru noi, pentru toți tinerii profesioniști din România și din întreaga lume. Și, poate, într-o zi eu, tu sau altcineva ca noi va planta drapelul românesc în inimile și mințile francezilor, germanilor, britanicilor sau canadianilor cu care vom lucra! Pana la urma acolo trebuie plantat, nu pe cladiri, acelea pot fi date jos usor!

Farmacistii,


This MailChimp shortcode is now deprecated. Please insert the new shortcode to display this form.

4 thoughts on “Farmacist post-comunist

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *